Tradiții și Meșteșuguri moștenite de la Bunei...

Istoria Atelierului

Deși Atelierul DOGA există doar de 18 ani, rădăcinile secretele acestuia se trag încă de la începutul secolului trecut. Pe cât nu ar suna de fabulos, toate tradițiile și meșteșugurile atelierului au fost moștenite din istoria familiei noastre, de la bunei și străbunei.

Meșterul Șterbeț este cel de la care a pornit istoria atelierului. Aproape un secol în urmă, încă înainte de cel de al doilea Război Mondial acesta învață meșteșugăritul lemnului și se specializează în producerea mobilei. Pe timpul războiului, fiind înrolat în armată acesta învață și meseria de albinărit, aflând cât este de importantă selecția lemnului în construcția stuparilor. După război acesta se întoarce în localitatea natală - Hîncești. La asociația obștească lucra la confecționarea stuparilor din lemn, pe când acasă se ocupa de confecționarea mobilei. În scurt timp meșteșugul său avea să fie cunoscut în toată regiunea datorită stilului său și faptului că obișnuia să cânte în timp ce lucra. În acele timpuri tâmplăria era un lucru exclusiv manual, iar cântecul îl ajuta să lucreze mai cu spor. După cum povesteau buneii, era o plăcere să-l privești cu câtă iscusință și sonoritate lucra. În cele din urmă, după aproape 40 de ani de experiența acesta a transmis toate secretele și meșteșugurile tâmplăriei nepotului să Dumitru.
Meșterul popular Constantin Frunze era bine cunoscut în regiunea Călărașilor pentru porțile, ușile și ferestrele din lemn pe care le făcea. Acesta a învățat tâmplăria în anii de armată, fiind înrolat și transferat în Sanct-Petersburg pentru a participa la reconstrucția monumentelor de arhitectură distruse pe timpul Războiului. După armată Constantin se întoarce în localitatea natală - Hoginești, Călărași, unde participă la formarea brigăzii de construcție și prelucrare a lemnului din regiune. Concomitent acesta își amenajează propriul său atelier de tâmplărie acasă, unde pe parcursul a 30 de ani avea să producă cele mai frumoase și cunoscute porți și obloane din regiune. Stilul acestuia era bine cunoscut datorită ciopliturilor manuale cu tematici populare: porumbei, struguri, frunze etc. Unele din ele mai pot fi observate și astăzi pe la casele bătrânești din regiune care abia de au mai rezistat încercărilor timpului. În 1982 prin intermediul fiicei sale acesta face cunoștință cu Dumitru, un tânăr student la specialitatea Inginerie în prelucrarea Lemnului de la Academia din Voronej, Rusia. Plăcut surprins de dorința acestuia de a deveni lemnar, Constantin vede în el urmașul și purtătorul tradițiilor strânse de el de-a lungul carierei. Acesta avea să-i transmită toate tehnicile, secretele și meșteșugurile sale împreună cu primele sale unelte din Petersburg.
În 1985, având deja în cunoștință sfaturile, secretele și meșteșugurile de la bunelul Pavel Șterbeț și Meșterul Constantin Frunze, Dumitru finisează studiile superioare în Inginerie Mecanică și Prelucrarea Lemnului la Academia din Voronej, și revine acasă. În scurt timp se angajează la Gospodăria Silvică din Chișinău unde activează până în 1988. În același an, acestă se angajează în cadrul Monolit S.A. în calitate de Inginer Mecanic Șef, unde pe parcursul a 10 ani de muncă avea să capete o vastă experiență în construcții. În 1998, împreună cu un grup restrâns de specialiști, Dumitru pleacă în Dornburg, Germania, pentru a participa la reconstrucția unuia din castelele cunoscutului filosof german Johann Wolfgang Goethe. După finisarea proiectului, acesta se dedică studiilor și finisează cursurile de perfecționare în Management Industrial și Afaceri Internaționale la Academia Germană de Management (DMAN). În cele din urmă la 25 martie 1999 acesta se întoarce în Moldova unde înființează propriul său atelier de tâmplărie, Atelierul DOGA.

Istoria continuă...